Ioan Mitrofan

Prezentare 2

Parintele Ioan Mitrofan - Omul

Conf. univ. dr. I. Moldovan

Cel ce va fi sarbatoritul de anul acesta, pr.prof.univ.dr. Ioan Mitrofan a vazut lumina zilei in 12 martie 1949 in localitatea Oiejdea, Judetul Alba, localitate asezata pe D.N.1, care leaga orasul Teius de capitala de judet, Alba Iulia. Frumusetea si pitorescul locului, de o parte imaginea Muntilor Apuseni aflati in Vest si Nord-Vest, pe valea Ampoiului, iar de cealalta parte valea intinsa si calma a Muresului. Dar, nu a fost numai frumusetea naturala ci mai ales frumusetea oamenilor locului, crescuti in dragoste si cu frica lui Dumnezeu potrivit traditiilor sanatoase din vremurile acelea.

Ioan Mitrofan s-a nascut la cativa ani dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial si dupa evenimentul miselesc denumit insurectia armata din 23 august 1944. Acest act istoric avea sa marcheze inceputul unei perioade de suferinte, privatiuni si incercari pentru intreg poporul roman, prin instaurarea dominarii sovietelor, a distrugerii a tot ce era progresist, bun si valoros in tara acumulat dupa marea intregire a tarii de la 1 Decembrie 1918.

Noua oranduire instalata prin instaurarea primului guvern democratic la 6 Martie 1945, condus de catre dr. Petru Groza, a constituit lungul sir de nedreptati, jaf si impilari de toate felurile asupra acestui popor roman, care a incercat prin toate mijloacele sa-si pastreze spiritul si credinta nestirbite. Dar impilarile erau abia la inceput. Decretul din 1948 prin care era desfiintata Biserica Romana Unita cu Roma, avea sa constituie nu numai un act abuziv si nedrept ci si unul miselesc, nu numai la adresa cultului respectiv ci la adresa populatiei transilvane, care in majoritatea sa apartinea acestei biserici. Contextul nou creat, deruta si spaima fata de necunoasterea a ceea ce va urma s-a raspandit puternic in viata tuturor.

Ioan Mitrofan s-a nascut intr-o familie destul de instarita, dat fiind faptul ca tatal sau era lucrator feroviar la CFR, chiar daca avea un salariu modest; mama casnica se ocupa si cu agricultura. Un salariat in casa, pe timpul acela, ca si in zilele noastre, conta foarte mult pentru asigurarea unui trai decent al familiei.

Vremurile erau tulburi si grele. Tara proaspat iesita din razboi, in urma bombardamentelor, a trecerii armatei rosii si a frontului spre Vest, insurectia armata din 1944, instalarea guvernului "Democrat" condus de Petru Groza si impunerea dictaturii proletariatului, aveau sa restranga tot mai mult drepturile si libertatile cetatenilor in vederea constructiei unei himere – a "socialismului". Impunerea sistemului de cote obligatorii pentru tarani, din toate categoriile de produse, in anul 1952, avea sa constituie inca o lovitura economica puternica, vizand nivelul de viata al familiilor celor afectati.

Daca climatul social era tulbure si innourat, cel familial facea tot posibilul sa se pastreze senin si calm spre a putea transmite lumina credintei si a sperantei in Dumnezeu. Alaturi de cele doua surori mai mari ale sale, Marioara si Doina, Ioan isi facea "ucenicia" intr-o familie impregnata de cultul muncii, a datoriei bine implinite, a raspunderii si a credintei in Dumnezeu.

Cele trei ursitori venite la fereastra casei parintesti, asa cum traditia basmelor populare romanesti sustine, s-au prezentat cu tolbele pline cu daruri bogate, multe si diverse, ce urmau sa-i umple viata, sa-l incerce, sa-l caleasca pentru ca aurul din el sa poata fi daruit lui Dumnezeu intr-o stare cat mai pura. Astfel, viitorul, actualul preot Ioan Mitrofan a fost nu numai zis ci si daruit cu o multime de daruri si insusiri, talanti mai mult sau mai putin la vedere, pe care Ioan avea sa-i gospodareasca si sa-i inmulteasca pe parcursul vietii incat la venirea Stapanului, acesta sa fie multumit si sa-l puna peste mai multe (dupa parabola evangheliei).

Tanar, chipes, inzestrat cu bucurie si pofta de viata si-a indreptat printre altele, energiile spre cultivarea corpului si a sufletului, mai intai insusindu-si cultura populara, cantece, poezii, balade dar si prin participarea la un ansamblu folkloric. Cantecele si dansurile invatate aveau sa-i ramana, pentru viitorul social si profesional, nu numai ca "supapa de descarcare" ci si ca sursa de energie pentru a-si "reincarca bateriile" in multele momente si situatii cand viata i-o cerea.

In privinta pregatirii scolare, parintele Ioan Mitrofan de azi, a parcurs ciclurile scolare dupa cum urmeaza: clasele primare I-IV in satul natal Oiejdea in perioada 1957-1961; clasele gimnaziale (ciclul II), clasele V-VII la scoala generala din comuna natala Galda de Jos, in perioada 1961-1963. A urmat apoi, cursurile Liceului "Horia, Closca si Crisan" din Alba Iulia intre anii 1963-1967.

Studiile universitare le-a efectuat la Academia de Studii Economice – Facultatea de Comert, in perioada 1967-1971 dupa care au urmat ani de munca "in productie", in realitatea Romaniei aflata pe drumul socialismului. Astfel si-a facut anii de stagiatura ca economist la Intreprinderea Judeteana de Valorificarea Legumelor si Fructelor Alba, intre anii 1971-1973: s-a transferat apoi la Consiliul Popular Judetean Alba, unde a functionat intre anii 1973 si 1979, an in care a fost transferat la Intreprinderea Judeteana de Constructii Montaj Alba, loc de munca in care a ramas pana in anul 1990 cand a plecat pentru studii teologice la Roma.

Dragostea pentru Dumnezeu a aparut in anii liceului, "concurand" uneori cu mici idile pamantesti menite sa-i puna la incercare dragostea si nivelul de maturizare. In timpul studiilor universitare, si mai ales dupa, optiunea s-a limpezit si orientarea s-a clarificat, optand pentru Dumnezeu, alegand preotia in forma sa celibatara. Puterea dragostei, seriozitatea si hotararea s-au dovedit trasaturi definitorii si stabile ale personalitatii si caracterului lui. Asa se face ca a reusit sa ia legatura cu preotii catolici (greco-catolici) din catacombe, sa se pregateasca, sa-si sustina examenele pentru a deveni preot.

Parintele Nelu a efectuat aceasta pregatire in perioada anilor 1968-1979, perioada plina de riscuri si incercari. Regimul communist era interesat de sustinerea unei politici atee, marxist-materialista, eventual de sustinerea unei biserici aliate care nu numai sa promoveze politica partidului si a statului ci si sa constituie o buna “sursa de obtinere a unor informatii” cat mai intime de la unii preoti care tradau cele aflate la spovada.

Biserica Unita cu Roma, greco-catolica fiind nerecunoscuta de organele de partid si haituita de catre majoritatea preotilor ortodocsi nu era doar un ghimpe ci raul cel mai mare. Ca urmare, preotii din generatiile anterioare anului 1948 (an al decretului de desfiintare a BRU) au fost supusi unui aspru regim de urmarire si de teroare. Unii au fost arestati si inchisi fara a fi judecati, altii au fost constransi sa treaca la religia majoritara, altii au fost constransi prin pesecutarea copiilor lor dati afara din scoli si/sau servicii; erau foarte putini activi in catacombe. Organele securitatii statului erau cu ochii si urechile atintite asupra lor. Cu toate ca nu mai constituiau un pericol pentru ordinea de stat nici pentru marea Biserica Ortodoxa Romana, nevoia vigilentei se impunea…

Cu toate ca Legea Cultelor religioase din 1948 prevedea libertatea de constiinta, erau "aprobate" doar un numar de 18 culte; printre acestea nu se numara si Biserica Romana Unita cu Roma. Intr-un astfel de climat de ilegalitate si interdictie, cei cu un devotement puternic si o dragoste adevarata isi urmau chemarea fata de Isus. Astfel, la 10 iunie 1979 Nelu (Ioan) Mitrofan este sfintit (hirotonit) ca preot de catre episcopul, ulterior cardinalul Alexandru Todea, devenind preot in clandestinitate, asumandu-si toate riscurile si urmarile posibile…

Cum cei de la cooperative “retina si timpanul” erau la curent nu numai cu "tot ce misca" ci si cu tot ce "respira" si transpira au intrat pe fir luindu-l in evidenta lor si intocmindu-i dosarul cuvenit de urmarire. Una dintre primele urmari a fost mutarea sa de la locul de munca de la Consiliul Popular Judetean Alba la Intreprinderea Judeteana de Constructii-Montaj, pe unul din Santierele sale.

Proaspatul hirotonit, preotul Ioan Mitrofan isi continua indeplinirea cu constiinciozitate a atributiilor si indatoririlor de serviciu, preluind si noile sale atributii ce-i reveneau ca preot. Fiind matur, nu numai fizic ci si psihic si spiritual, parintele Nelu trata cu seriozitate si simt de raspundere toate atributiile ce-i reveneau ca salariat, dar si ca preot. Constiinciozitatea, harnicia si mai ales simtul moral al datoriei implinite, simtul dreptatii, al corectitudinii si mai ales al moralitatii in relatiile interumane, au constituit jaloane dupa care s-a comportat si pe care le-a pus la loc de cinste in conduita sa.

Adept al principiului potrivit caruia "clara parta bona amicitia", incerca sa-l promoveze si in viata sa de toate zilele, lucru total neplacut in mediul corupt si "pervers" al anilor respectivi. Era adeptul masurilor intregi, clare si nu al jumatatilor de masura fapt ce-l punea adeseori in contradictie cu multi dintre cei din jururl sau, inclusiv cu unii dintre sefii ierarhici… Premizele actualei coruptii, aproape generalizate de azi, se aflau in dezvoltare "cu avant revolutionar" si cu o foarte mare priza la popor. Rezultatele se vad si se simt in toate mediile sociale, din pacate si in biserica.

Ioan Mitrofan a fost dotat cu o foarte buna zestre intelectuala pe care a intretinut-o si a sporit-o printr-un evantai larg de interese si activitati. Dupa finalizarea studiilor teologice de la Roma, ciclul de licenta intre anii 1990-1992, a elaborate lucrarea de licenta sub indrumarea unor ilustri profesori, apoi s-a inscris la studiile doctorale, titlul lucrarii fiind La formzione intellettuale dei sacerdoti – itinerario giuridico-magisteriale con rifferimento alla – Chiesa Romena Unita, al carui moderator a fost profesorul dr.Giovanni Colombo O.M.I., iar corelatori Mons. Erich Schmid – rector al Universitatii Urmabiana (Propaganda Fide) si Mons. Dimitrios Salachas, profesor de drept canonic oriental la aceeasi universitate, azi Episcop greco-catolic la Atena.

Au urmat alte cursuri si specializari la Institutul de comunicari sociale din Roma, 1990-1992, cursuri OIEC – Formarea formatorilor: Sinaia-1995, Sibiu-1996, Timisoara -1997, Iasi-1998, Oradea-1999, Scoala de vara de la Madrid-1996, precum si cursuri de pregatire rectori si indrumatori de seminarii la Ateneui Regina Apostolorum – Scoala de vara de la Leggiuno, Italia, iulie 1998. Toata aceasta pregatire nu a fost facuta doar pentru a-si epatata interlocutorii si a se "bate cu caramida in piept" aratand cat de grozav este, ci avea sa fie valorificata in activitatea sa de rector a Institutului Teologic de grad universitar si ca dascal, in acelasi institute si in celelalte cu care a colaborat, precum si in multitudinea de carti, lucrari, conferinte si comunicari stiintifice pe care le-a elaborate si in cele aflate in lucru.

Apreciem ca o atentie speciala merita sa fie acordata perioadei speciale cuprinsa intre anii 1992-2000, in care parintele Nelu Mitrofan a detinut functia de rector. Revenirea BRU in asa-zisa legalitate post-revolutionara, a creat posibilitatea redeschiderii sau reinfiintarii invatamantului teologic de grad universitar, la nivelul noilor cerinte de educatie si formare a preotilor, cerinte impuse de noul context social, economic, politic si mai ales moral.

Intreruperea traditiei nu numai a Scolilor Blajului ci deteriorarea totala a climatului socio-moral, educatia materialist-atee promovata pe parcursul celor peste patru decenii a determinat mutatii esentiale atat in conduita cat si in constiinta generatiilor dar mai ales a tineretului educatia “ateist-stiintifica” si subminarea rolului familiei in educarea tinerilor s-a dovedit a avea efecte pe termen lung si cu mari greutati (dificultati) de corectare si recuperare. Daca in "epoca de aur" tineretul era tinut in frau de catre organele politice si cele de coercitie, revolutia din 1989 a dezlegat si descatusat toate energiile si nemultumirile tuturor. Declararea Romaniai democratice s-a dovedit a oferi crearea unor posibilitati pentru toti cei ce voiau sa-si faca de cap. S-a ajuns la un fel de democratie labartata in care legea nu mai e lege, morala nu mai e morala si fiecare face ce-i trece prin cap si dupa cum il duce capul, mai ales cei din conducerea parlamentului, a guvernantilor si a conducatorilor locali.

Intr-un astfel de context, sarcina rectorului era nu numai ingrata ci si foarte dificila. Ar fi trebuit unite toate resursele si fortele (si experientele) existente la nivelul Mitropoliei Romane Unite cu Roma si in deplina coeziune si unitate sa actioneze la unison pentru educarea si instruirea celor ce aveau sa fie preoti pentru mileniul al treilea. Din nefericire nevoia de coeziune si uniune si unitate de pareri a ramas doar un deziderat. Preotii din generatiile anteriare au ramas “prizonierii” obiceiurilor din timpul ilegalitatii si a catacombelor – acelea de a nu colabora unii cu altii ci de a se feri unii de altii, spirit sectar si daunator formarii si dezvoltarii unor noi comunitati necesare noului context.

Ca urmare, lipsea colaborarea si conlucrarea deschisa si sincera cu rectorul institutiei, ba de multe ori chiar i se puneau bete in roate. Viata rectorului era complicata inutil, nu numai de multitudinea problemelor inerente impuse de crearea noii institutii de invatamant, de problemele studentilor ci si din partea mai vechilor preoti chemati sa ajute si sa sprijine buna desfasurare a procesului instructive si educativ.Dotat cu mult entuziasm, multa rabdare, energie, perseverenta, parintele Nelu s-a inhamat cu toata enegia la organizarea si buna desfasurare a lucrurilor. In afara problemelor de natura materiala si organizationale, studentii creau si ridicau tot felul de probleme si pretentii, unele in totala contradictie cu specificul institutiei si mai ales cu viata unor viitori preoti. Din nou era nevoie de opinie comuna a tuturor factorilor de instruire si educare si din nou rectorul se trezea singur.

De fiecare data situatiile trebuiau rezolvate si depasite. Sacrificandu-si timpul, energiile si sanatatea, parintele Nelu era totdeauna prezent, preocupat de rezolvlarea tuturor problemelor institutiei si mai ales ale studentilor. Spiritul organizatoric, disciplina muncii, abnegatia si daruirea si-au gasit din plin locul de manifestare si de valorificare. Orarul sau de munca era non-stop, dat fiind faptul ca locuinta era asigurata in institut. Disponibilitatea era “fara limita”, fiind alaturi de studenti in dorinta unei cat mai bune instruiri si a unei cat mai complete formari a trasaturilor de personalitate. Simtul si spiritul pedagogic il ajuta sa rezolve situatiile conflictuale si dificile.

Referitor la trasaturile de personalitate ale preotului Ioan Mitrofan, putem afirma ca este complex dar este clar si usor de citit si inteles. Sincer, deschis, in relatii este direct si fara ocolisuri. Spune intotdeauna ce are de spus, chiar daca uneori supara, iar alteori are de suportat consecinte, dat fiind faptul ca adevarul este suparator, chiar si in randul preotilor care de multe ori unii prefera a ocoli sau evita adevarul. Este cinstit in relatii si pretinde reciprocitate. Este cald si afectuos dovedind cu prisosinta iubirea de aproapele. Este saritor si ofera ajutor dezinteresat, de multe ori renunta la beneficii sau drepturi ce i se cuvin.Dispune de calitati volitive puternice. Are o vointa ferma din care rezulta o perseverenta remarcabila, trasaturi dovedite de multitudinea de lucrari realizate si prezentate in memoriul de activitati stiintifice.

In privinta motivatiei am putea spune ca are scurte perioade de submotivare sau de oscilatie. Aceasta se intampla mai ales in perioadele de tip "senzatie de esec" sau "succes partial". Nici unul dintre noi nu putem fi tot pe "creasta valului" si sa obtinem ceea ce ne dorim sau ne visam; ori, eventual, ceea ce ne asteptam. Dumnezeu ne implineste dorintele si vointele, cele care sunt spre binele nostru. Ori, se vede treaba ca nu sunt intotdeauna foarte bine sincronizate dorintele noastre cu ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Si pentru ca ne vine greu sa ne acceptam lipsurile, traim situatiile respective ca neimpliniri sau esecuri si esecurile te demotiveaza, uneori iti creaza stari de nemultumire si depresie.

Ca fire, din cate il cunosc eu, parintele Ioan este un om bun. Este plin de empatie si intelegere pentru semeni, mai ales cand acestia sunt in suferinta si/sau au probleme. Simtul pedagogic si de indrumator spiritual ii ofera cai si modalitati de actiune spre sufletul fiecaruia spre a-l consola si a-l ajuta sa iasa din impas... Fiind optimist, vede partea buna a lucrurilor stiind sa binedispuna si sa insufle incredere celor amarati si descurajati. Se ofera sa ajute fara sa conditioneze si/sau sa astepte “compensatii” sau contraservicii. Este un om vesel si cu simtul umorului. Cu toate ca este “om serios” gusta glumele, ii place sa spuna glume, fiind uneori ironic si autoironic.

Probabil, influentat de profesia economica dispune de foarte bune calitati de analiza si sinteza. Gandirea analitico-sintetica si, in completare cea critica, ii permit o rapida patrundere in esenta lucrurilor si o aprofudata si corecta diagnoza a situatiilor. Diseca cu precizie si ia masurile adecvate asemenea chirurgilor straluciti. Pentru ca spune adevarul "gol-golut" fara cosmetizari si "impodobiri" supara orgolii si devine mai putin placut si simpatic multora. Unii dintre cei ofensati de astfel de "iesiri" o interpreteaza drept atac la persoana si cauta sau provoaca prilejuri sa i-o plateasca.

Este un om demn, este constient de calitatile sale si de valoarea ce o are, in baza careia are si anumite asteptari. Modul direct si "sec" de a vorbi si a prezenta lucrurile este interpretat gresit de catre unii considerandu-l arogant. Uneori este impulsiv dar nu peste masura. Stie sa-si apere demnitatea si lupta pentru adevar. Dumnezeu fiind Adevarul, inseamna ca lupta pentru Dumnezeu. De fapt, cred eu ca aceasta este adevarata menire a preotului.

Parintele Ioan este si poate fi un prieten adevarat si de nadejde. Este unul dintre acei oameni care nu te abandoneaza pe drum sau, asa cum se spune, cand iti este lumea mai draga.

In final as sublinia faptul ca preotul Mitrofan este un OM adevarat, pe care se poate conta si in momente de cumpana si de dificultate ale vietii, chiar daca nu este perfect. Nici chiar parintele Nelu nu este perfect!!!