Mitrofan, parintele Nelu

Evocare 2

Parintele Nelu

† Virgil Bercea

Episcop greco-catolic

Anul 2014 este, pentru preotul si profesorul Ioan Mitrofan – parintele Nelu, cum ii spun, in mod afectuos – un an in care un grup de prieteni doresc sa-l aniverseze intr-o maniera deosebita, specifica mediului universitar, prin editarea unui volum aniversar care ii este dedicat. Prilejul acestei aniversari este implinirea a 65 de ani de viata si a 35 de ani de preotie.

Nu doresc sa elaborez un studiu academic, ci sa fac o destainuire a prieteniei care ne leaga de exact 35 de ani. "Caci ce este, in fond, prietenia, daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni" (Dan Puric). Intr-o astfel de prietenie, cand ne privim, ochii ni se odihnesc pe sufletul celuilalt cu sinceritate si respect, cu iubire sacerdotala si pretuire.

† Virgil Bercea

Episcop greco-catolic

L-am intalnit pentru prima data, pe Parintele Nelu, chiar in ziua hirotonirii intru preotie, la Reghin, in casa unde locuia Preasfintitul Alexandru Todea, strada Bucegi, 22, unde s-a intamplat evenimentul, in ziua de Rusalii, 10iunie 1979. Momentul era iesit din comun, se intampla in clandestinitate, ca atare avea o incarcatura istorica si emotionala deosebita. Biserica noastra, la data respectiva, oficial, nu exista. Episcopul Alexandru Todea lucra clandestin si era urmarit pas cu pas de securitate, era dus adesea la sediul securitatii din Reghin sau Targu Mures, tracasat si amenintat. Dar, fiind de o verticalitate exemplara, tinea foarte strans legatura cu credinciosii si, mai ales, cu tinerii care erau dornici sa cunoasca Adevarul credinţei, dar si adevarul istoric al Bisericii noastre.

Parintele Nelu a studiat teologia clandestin; a tinut legatura pe ascuns cu preotii nostri, unii reintorsi din puscarie, cu calugaritele noastre de la Alba Iulia, a fost fiul spiritual al Parintelui Coman, de venerata memorie, si elevul predilect, pentru toata viata, al Sorei Ernesta. Dupa cum a fost unul dintre apropiatii Preasfintitului Ioan Ploscaru.

Era o zi de duminica. Preasfintitul Todea – unchiul (fratele bunicii materne) – mi-a spus, cu o zi mai devreme, ca pot participa la Sfanta Liturghie. Eu venisem de la Cluj, student fiind, pentru cateva zile, acasa. Cu cateva momente inainte de orele 10, am sunat la sonerie, iar unchiul mi-a deschis. In anticamera, am observat o persoana asezata pe un scaun, stand cu capul pe masa. Nu am stiut cine este si nici de ce era in acea pozitie. Am aflat, apoi, ca facuse o mica gafa. Peste cateva momente a inceput celebrarea Sfintei Liturghii la altarul din cealalta camera, iar unchiul ne-a spus in doua cuvinte: acest tanar va deveni preot. Eram doar patru persoane: Episcopul, Doamna Valeria Moldovan, eu si "tanarul" respectiv, viitorul preot pe care am aflat ca il cheama Ioan. Momentul a fost impresionant, m-a marcat, dar m-a si legat spiritual pentru totdeauna de acest om, de Parintele Nelu. Asa ii spunea Preasfintitul Todea si un alt mare prieten de-al nostru, Parintele Petrica Moldovan din Targu Mures, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Ne-am cunoscut doar peste un an in casa Doamnei Moldovan, la intoarcerea dintr-o excursie cu bicicletele; era impreuna cu sora dansului, Marioara. Apoi i-am cunoscut familia, oameni extraordinari, pe care i-am considerat la fel de apropiaţi ca pe ai mei. De atunci ne-a legat si ne leaga o prietenie adevarata, una care s-a consolidat cu trecerea timpului.

Parintele Ioan Mitrofan este un om de o impetuozitate debordanta, dar si de o daruire totala. Este un om foarte bine pregatit intelectual si un traitor profund spiritual, un om de mare caracter si de mare jertfa. Un om serios care stie si sa rada, sa glumeasca, unul exigent cu sine insusi si cu de cei din jur. Un om cu o capacitate de munca exemplara si cu o tarie de nezdruncinat in convingerile sale.

Se poate spune ca Parintele Nelu este un om adevarat si un crestin adevarat, in structura caruia falsul nu are ce cauta.

4 iunie 2014