Preot prof.dr. Ioan Mitrofan
website omagiaL

Voi aborda aceasta relatie din perspectiva unui studiu de caz: cererea de legiferare a casatoriei cuplurilor homosexuale si cererile de adoptie ale acestora. Acest articol se doreste un omagiu adus activitatii educative si de cercetare depusa de Parintele Profesor Ioan Mitrofan la catedra de Teologie Morala in cadrul Facultatii de Teologie Greco-Catolica, Departamentul Blaj.

 

Metodologia. Abordarea problemelor etice de catre Parintele Mitrofan lasa sa se intrevada perspectiva metodologica specifica Bisericii Catolice: "a vedea, a judeca, a actiona" chiar daca aceasta nu este mentionata in mod specific. Prima perspectiva, a vedea – pe care noi am intitulat-o "Provocari etice ale timpului prezent" – este o analiza a realitatii ce porneste de la perceptia si cauza problemelor. A doua perspectiva, a judeca – intitulata "Raspunsurile antropologiei teologice" – vizeaza interpretarea realitatii in lumina surselor doctrinale (Magisteriu, Traditie, Scripturi) ce implica o conceptie globala a omului si a umanitatii. A treia perspectiva, a actiona – propusa cu titlul de "Perspective pastorale de actiune” – este subordonata alegerilor, tinand de convertire la lumina lui Cristos.

 

1. Provocari etice ale timpului prezent, cuplurile homosexuale si cererile de adoptie ale acestora. Daca abordarea temei homosexualitatii nu este noua "problematica cuplurilor homosexuale"” vine sa interogheze conceptia de familie crestina cu care suntem obisnuiti din perspectiva cererilor de legiferare a casatoriei persoanelor de acelasi sex si a posibilitatii acestora de a adopta copii. Vom interoga aceste cereri prin prisma celor trei functii ale sexualitatii.

 

Functia erotica. Valoarea erotismului este legata de orientarea sexualitatii inspre alteritatea celuilalt, inspre iubire, de unde valoarea spirituala a acestuia. Or, erotismul este subiect al ambiguitatii, jucand intre dorinta ratacitoare in cautare de placere si daruire, reciprocitate, angajament. In cazul cuplurilor homosexuale, relatia dintre parteneri se bazeaza pe "comunicarea afectiva si nu pe cea conjugala". Acest lucru se datoreaza faptului ca s-a produs o deplasare resimtita chiar in semnificatia casatoriei. Daca timp de secole "sensul firesc al lucrurilor da matrimoniului autentic misiunea de a mentine un echilibru social (numeric, educational, relational)", odata cu ascensiunea individualismului, sensul social al casatoriei este redus la recunoasterea unei legaturi afective. Aceasta din urma reprezinta in principal obiectul revendicarii persoanelor homosexuale, adica o revendicare de legiferare a dorintei lor. Or, iubirea nu poate fi redusa numai la aspectul afectiv dintre doua persoane, ci tine cont de datorie, de angajament, de responsabilitate, de functiile si locurile pe care partenerii le ocupa in cadrul cuplului.

 

Functia relationala, vizeaza relatia cu sine, cu celalalt si cu Dumnezeu. Dorinta, cu atat mai mult dorinta de trup a celuilalt, este miscare de intrupare a sinelui si a celuilalt. Lucru ce implica o responsabilitate atasata actiunilor: responsabilitate fata de sine si fata de celalalt, care merge in sensul angajamentului. Angajamentul in casatorie din punct de vedere catolic este un angajament dintre un barbat si o femeie, monogam si pentru viata. Aceasta pozitie pare sa fie din ce in ce mai marginalizata in societatile noastre, in parte datorita "proiectelor diferitelor tipuri de cuplu", printre care si cel al casatoriilor homosexuale. Ceea ce este pus sub semnul intrebarii este felul in care definim si articulam casatoria si familia, adica relatia dintre alianta si filiatie, dar si locul pe care-l ocupa diferenta sexuala. Putem sa consideram pe acelasi plan casatoria heterosexuala si cea homosexuala, reunind sub acelasi concept doua realitati diferite? Putem sa afirmam ca diferenta sexuala este secundara intr-o casatorie? Diferenta sexuala (umbrita adesea de chestiunea egalitatii de gen) interogheaza locul pe care-l ocupa fecunditatea.

 

Functia fecunditatii. Cererile legislative de recunoastere a cuplurilor homosexuale s-au multiplicat in ultima perioada, acestea fiind acompaniate de revendicari inedite precum "dreptul la copil" al cuplurilor homosexuale (conducand la faptul ca un copil poate sa aiba doi tati sau doua mame). Aceste cereri au in spate o suferinta care poate fi inteleasa: imposibilitatea cuplurilor homosexuale de a avea copii. Pentru a depasi aceasta dificultate multe dintre cupluri recurg la diferite metode: insamantarea in vitro, adoptie, mame purtatoare etc. Insusi conceptul de parinti, inteles ca tata si mama, este rechestionat. Desigur raportarea la copil ramane foarte delicata. Familia nu este numai un loc in care copilului i se ofera un cadru afectiv, ci si locul in care i se ofera o structura in care este definit locul fiecarui parinte. Aceasta structura este strans legata de diferenta sexuala.

 

2. Raspunsuri ale antropologiei teologice. In articolul "Antropologia si bioetica" parintele Mitrofan explica faptul ca "antropologia si etica se straduiesc sa defineasca omul": ce este omul si cum se construieste prin actiune acesta? Pluralitatii provocarilor etice le corespunde o pluralitate a modelelor antropologice, fie religioase (crestin, musulman, evreu etc.) fie laice (cultural, biologic, psihologic etc.). Actiunile etice sunt sustinute de modele antropologice diverse. In ciuda diferentelor majore dintre modelele antropologice actuale, autorul insista asupra pastrarii unui "teren de intalnire si dialog, in folosul societatii”. Astfel, antropologia crestina, in specificul ei, intra pe terenul unui dialog social de deliberare colectiva privind umanitatea noastra (natura noastra umana) si de raportare critica la structurile sociale care dezumanizeaza omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. In aceasta perspectiva, pacatul apare ca un refuz de a recunoaste valoarea si demnitatea umana, punand obstacole iubirii dintre semeni si dreptatii.

 

a. Omul, barbat si femeie, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu pentru crestini, sexualitatea (si mai larg trupul) este loc al Revelatiei. Daca sexualitatea include aspecte biologice si culturale, ea nu se reduce la acestea. Vocatia ei este una spirituala. Omul imagine a lui Dumnezeu, barbat si femeie, "ne pune in fata unui inteles diferit adica imaginea vrea sa spuna unitatea si finalitatea procreativa a sexualitatii barbatului si a femeii, dupa chipul divin al unitatii”. Facand referire la Geneza parintele Mitrofan argumenteaza faptul ca in antropologia crestina "apartenenta la gen a unui individ este prima calitate a persoanei, sesizabila cu prioritate fata de alte caracteristici, inca de la nastere”. A fi sexuat (din latinescul secare) inseamna sa fi separat de celalalt sex. Nu putem constitui identitatea noastra sexuala decat in fata celuilalt diferit, iar sexul marcheaza aceasta diferenta. A nu putea fi atras erotic de celalalt sex implica o oarecare negare a alteritatii (celalalt recunoscut in diferenta lui). Chestiunea ridicata este cea a raportului dintre natura si cultura: ne nastem sau devenim sexuati (barbat si femeie)?

 

Miscarile "gay" au gasit aici o nisa, prin intermediul teoriilor gender, pentru a revendica legiferarea casatoriei homosexuale. Astfel din punctul lor de vedere, sexualitatea (felul de a fi barbat sau femeie) nu mai tine cont de apartenenta sexuala, ci de dorinta indivizilor de a alege; o alegere care poate merge de la cea biologica la cea de gen. Aceasta pozitie neaga orice aspect natural. Este pur culturala. Ori, "biserica vede in cei doi parteneri (barbat si femeie) care s-au casatorit o complementaritate a sexelor, realitate evidentiata in toate culturile lumii". Natura si cultura se opun, dar se si completeaza. Excluderea uneia sau a alteia ar duce la situatii inedite. Astfel, perspectiva naturalista, care-si cauta sensul sexualitatii in structura biologica si functiile sale, confunda functiile organice cu sensul, uitand ca acesta din urma este tributar si contextului cultural. Invers, perspectiva culturalista insista mai degraba pe aspectul contextual (istoric, social, ideologic etc.) de unde isi trage sensul. O articulare intre cele doua perspective este esentiala pentru a se demarca de pozitiile care ar reduce sensul sexualitatii la un aspect natural, sau la cel cultural, insa fara a uita vocatia ei spirituala: "sexualitatea este deschisa spre comuniune si iubire".

 

b. O antropologie a Aliantei. Daca uniunile persoanelor homosexuale interogheaza conceptia crestina a familiei, ele pun serioase intrebari privind antropologia care sustine aceasta perspectiva. In antropologia Aliantei, diferenta sexuala este esentiala. Pornind de la textele Genezei, sa remarcam faptul ca unitatea (vor fi un singur trup) si dualitatea (barbat si femeie) nu se opun, dimpotriva se cheama reciproc.

 

Diferenta sexuala se reveleaza a fi locul uneia şi alteia. "Originalitatea sexualitatii isi capata astfel o motivare in proiectul divin si sta la baza criteriului moral al manifestarii acesteia”. Alianta dintre barbat şi femeie este inteleasa şi interpelata pornind de la Alianta dintre Dumnezeu şi om (istoria mantuirii) şi in mod particular in perspectiva cristologica a uniunii lui Cristos cu Biserica (istoria Revelatiei): «Voi barbatii, iubiti-va femeile, dupa cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pentru ea...». Barbatul şi femeia sunt interpelati in identitatea lor comuna (legatura dintre Dumnezeu şi om şi legatura dintre Cristos şi Biserica), dar şi in identitatea lor individuala.

 

Acest apel este in acelaşi timp o interogatie şi o propunere, care se completeaza. Barbatul şi femeia se vad chestionati de propunerea care le este oferita lor şi lumii lor: forma de viata, mod de a fi, legaturi cu ceilalti etc. Sensul şi esenta legaturii de casatorie in gandirea creştina vizeaza unitatea dintre iubire, uniune şi alianta.

 

c. Pacatul. Respectul si compasiunea pentru aceste persoane, spune parintele Mitrofan referindu-se la Catehismul Bisericii Catolice "nu disculpa inclinatiile homosexuale de adjectivul «obiectiv dezordonate» si practicile in acest sens le socoteste «pacate grave impotriva castitatii.»”. Perspectivele biblice indica faptul ca intalnirea cu Dumnezeu este conditionata de asumarea in adevar a umanitatii noastre sexuate. Lectura acestor texte biblice ne prezinta conditia lui Adam si a Evei in gradina raiului, ca fiind marcata de diferente: diferenta dintre Dumnezeu si creaturi, diferenta sexuala dintre barbat si femeie, diferenta dintre copacii "autorizati" si cei "interzisi".

 

Asumarea conditiei noastre umane inseamna a dori, recunoscand diferentele. Ori sarpele invita pe cei doi sa manance din pomul interzis pentru a satura dorinta lor, punand capat diferentelor. Voind sa devina "ca dumnezeii" Adam si Eva neaga umanitatea lor. Acesta este pacatul biblic. Consecintele acestuia sunt vicierea relatiei cu munca, cu fecunditatea si cu sexualitatea, cea care le aminteste diferenta.

 

3. Perspective pastorale de actiune. In fata legalizarii in mai multe tari europene a "casatoriilor homosexuale", precum si a posibilitatii legale a acestora de a adopta copii, parintele Mitrofan propune cateva linii de actiune specifice pastoratiei.

 

a. Educatia sexuala. Prima este cea a educatiei. Facand referire la pozitiile papei Ioan Paul al II-lea (Familiaris Consortio) si la Consiliul Pontifical pentru Familie, parintele Mitrofan propune calea educatiei. "Educatia sexuala a tinerelor generatii va trebui sa fie o educatie pentru valorile personale intre care si semnificatia sponsala a trupului, o vocatie la comuniune, la deschiderea spre celalalt partener si egal in demnitate". Educatia sexuala presupune un efort comun din partea parintilor, scolii, mass-media, Bisericii, centrelor de consiliere etc.

 

b. Educatia la casatorie. "Invatatura Bisericii insista in primul rand pe conservarea insusirilor esentiale ale casatoriei”. Etica teologica nu poate sa se multumeasca cu aceasta izolare a casatoriei crestine. Este momentul de a refonda casatoria catolica si de a sublinia vocatia ei sociala. Casatoria crestina este un bun comun. Ea trebuie ocrotita si aparata. Faptul ca persoanele homosexuale nu pot avea copii constituie pentru acestea o mare suferinta. Dar dorinta lor de copii nu poate subordona nevoile pe care copii le au pentru a se structura: o mama si un tata cu roluri specifice: "legat de pretentia de a infia copii, este evident ca un asemenea cuplu nu poate acorda acestor copii exemplul si modelul matrimoniului autentic ci in mod logic un tip de relatii umane distorsionate de la postura fireasca”. Pentru parintele Mitrofan "modelul" casatoriilor homosexuale nu rezista din punct de vedere al exigentelor sociale si religioase.

 

c. Convertirea. "Din respect fata de demnitatea persoanei, Biserica invata si recomanda pastrarea respectului, compasiunea si eliminarea oricarei forme de discriminare fata de persoanele cu asemenea inclinatii naturale”. O castitate continenta in relatiile homosexuale, iata propunerea pe care Biserica Catolica (in spiritul evanghelic si cel al Traditiei) o propune acestor persoane. Fiecare poate sa se inscrie pe aceasta cale de sfintenie, in ciuda dificultatilor sexuale.

 

In concluzie, metodologia utilizata de parintele Mitrofan este adecvata unei abordari impartiale a unei situatii, dar prezinta riscuri in momentul in care stipuleaza dinainte actiunile care trebuie intreprinse. Altfel spus, abordarea trebuie sa fie complexa si sa ofere o viziune de ansamblu, asa cum este si cazul parintelui Mitrofan, care tine cont de perspectivele multiple de abordare si cu care intra in dialog.

 

A vedea. Abordarea istorica a parintelui Mitrofan privind homosexualitatea arata ca aceasta dificultate nu poate fi definitiv clasata, deoarece ea poate reveni sub o forma noua, cum ar fi cererile de legalizare a cuplurilor homosexuale sau cererile inspre adoptie a acestor cupluri. Mai mult, aceasta dificultate nu poate fi analizata numai din perspectiva prezentului, ci integrand si perspectiva istorica fara de care ne-am lipsi de exemplu de inradacinarea ei culturala.

 

A judeca. Prin abordarile antropologice multiple, parintele Mitrofan depaseste o viziune unilaterala (in ciuda atasamentului pentru antropologia crestina), intrand in dialog cu multiple abordari antropologice.

 

A actiona. Orice problema etica, si cu atat mai mult problema homo(sexualitatii), nu are o solutie imediata. Parintele Mitrofan ia distanta fata de solutiile de actiune usoare, care s-ar reduce la aplicarea unor principii general valabile, aratand ca realitatea este mult mai complexa decat ceea ce putem noi percepe. In acest sens dansul tine seama de diferitele puncte de vedere, propunand o cale de sfintenie. A legifera mariajul homosexual ar insemna sa legiferam limitele unei orientari, ori "societatea nu recunoaste decat cetateni si nu preferintele lor sexuale".

 

Daca ar fi sa exprimam intr-o fraza articularea dintre etica, antropologie si perspective pastorale in studiile parintelui Mitrofan am putea spune: in fata complexitatii situatiilor, cand nu stim ce sa facem, trebuie sa ne interogam cine suntem (barbat si femeie creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu). "Aprofundand apoi aspectele biologice si antropologice, revenim la evidente: uniunile homosexuale nu intrunesc elementele biologice si antropologice specifice casatoriei si familiei, asupra carora Biserica si (de cele mai multe ori) Statul se apleaca cu interes spre a le ocroti. Fenomenul acesta nu are dimensiunea conjugala a relatiei sexuale si prin urmare nici consecinta fireasca si legitim legata de coabitare: procrearea".

 

Orientarea pastorala in scrierile parintelui Mitrofan se inscrie in efortul de formare si educare a studentilor teologi, a laicilor si preotilor catolici, urmand traditia catolica de discernamant in serviciul actiunii.

iunie 2014