Preot prof.dr. Ioan Mitrofan
website omagiaL

Dupa 1990 Biserica iesea la lumina, cu multe sperante, dorinte, cu bucuriile si tristetile inerente confruntarii cu o alta realitate, in spiritul eliberarii atat de asteptata de greco-catolici, insa o libertate care avea sa fie atat de supusa incercarilor. Iesirea la lumina insemna iesirea "libera" in piete si in capele improvizate in case particulare sau in scoli, reinfiintarea invatamantului teologic greco-catolic si efervescenta inerenta inceputului unei noi perioade din istoria Bisericii Romane Unite.

 

L-am cunoscut pe parintele Mitrofan in anul 1997, atunci cand Biserica noastra trecea din faza inceputurilor spre organizarea conforma legislatiei si spiritului epocii postdecembriste. Intors in tara, dupa terminarea unei etape din formarea mea teologica, incepand cu anul 1996 mi s-a incredintat misiunea de a lucra in invatamant si de a participa la sedintele de lucru dedicate reformei invatamantului si mai ales actualizarii invatamantului greco-catolic liceal si superior, astfel avand ocazia sa il cunosc personal pe parintele profesor. Printre tinerii seminaristi blajeni parintele Mitrofan era deja o "legenda"… Cunoscand bine tendintele "mitologizante" ale elevilor si studentilor vis-a-vis de profesorii lor, cautasem intotdeauna cu amuzament sa "citesc printre randuri"  si sa-mi fac o imagine cat mai obiectiva. Ceea ce era clar, Parintele era un formator mereu prezent in mijlocul seminaristilor, confruntat cu problemele organizatorice inerente inceputului, care incerca sa edifice si sa consolideze viata Seminarului din Blaj in spiritul fraternitatii dar si a paternitatii spirituale, cautand sa tina cont de spiritul tineretii specific varstei invataceilor sai dar si de exigentele formarii spirituale si a respectului autoritatii formatorilor si superiorilor ecleziali care trebuie transmis viitorilor clerici. Si cat de diferita este viziunea de o parte si de alta a baricadei: acest lucru poate fi inteles numai de cei care au trecut de la statutul de invatacel la cel de formator responsabil de evolutia fiecarui discipol in parte in fata parintilor, care isi pun atatea sperante in copii lor, a Institutiei formatoare, care investeste in ei, si mai ales in fata lui Dumnezeu.

 

La Timisoara, cu ocazia intrunirii profesorilor si responsabililor cu invatamantul romano si greco-catolic sub egida Secretariatului National pentru Educatia Catolica din Romania, eram fata in fata mai tinerii formatori, "cei chemati in ceasul al doisprezecelea", cu cei "care duceau greul lucrului in via Domnului din zorii zilei"… Conferintele dedicate organizarii educatiei catolice tinute de pedagogi experimentati ai Fratilor Scolilor Crestine spanioli si din alte tari, interventiile reprezentantilor organizatiilor internationale de profil, vizitele de lucru in diferitele scoli si obiective reprezentative, erau experiente necesare, insa cel mai important lucru a fost posibilitatea dialogului, impartasirea experientei si a problemelor concrete pe care le intalneam fiecare in activitatea noastra, a reusitelor si, de ce nu, a esecurilor sau a neajunsurilor de care ne loveam zilnic, incercand sa le depasim in spiritul slujirii in via Domnului. Parintele Mitrofan a avut, pentru mine, meritul de a comenta si a explica ceea ce se putea citi "printre randuri", cu fina ironie - atunci cand aceasta se impunea - si cu umorul sau caracteristic, astfel incat, spunand lucrurilor pe nume, toti puteam vorbi deschis si intr-adevar puteam trage acele invataminte pe care le puteam aplica concret odata intorsi la activitatile noastre cotidiene.

 

In anii care au urmat, participarea la programele de cercetare, la diferitele conferinte si actiuni organizate de Biserica noastra sau de catre Facultate, lucrul in echipa in comisiile de corectare si examinare a licentelor si masterului si mai ales posibilitatea de a discuta colegial cu Domnia sa, mi-au permis sa-l cunosc in calitate de preot, formator, conferentiar, publicist, si poate cel mai important aspect, omul care s-a dedicat inca din perioada de clandestinitate slujirii Bisericii Romane Unite. In calitate de mai tanar coleg al Domniei sale doresc sa las o modesta marturie completand tabloul complex a personalitatii Parintelui Nelu, aducandu-i un calduros omagiu, acum, cand incepe o alta etapa din activitatea sa dedicata slujirii in via Domnului.

 

Generatiile actuale, confruntate cu spiritul societatii de consum si cu banalizarea tuturor libertatilor, nu trebuie sa uite de spiritul de sacrificiu si de curajul celora care si-au riscat propria libertate in timpul dictaturii comuniste. Atunci cand nu putea spera la statutul oficial de preot activ intr-o parohie, fara sa se bucure de perspectiva demnitatilor ecleziale, ci numai de jugul slujirii lui Hristos si eventual a ascensiunii Calvarului, Parintele Nelu a avut curajul de a urma chemarea vocatiei preotesti. Numai datorita acestor oameni Biserica Romana Unita a continuat sa subziste in catacombe si Revolutia din 1989 a insemnat pentru greco-catolici o "iesire la lumina". Parintelui Nelu si tuturor personalitatilor rezistentei greco-catolice li se cuvin recunostinta si admiratia noastra. Numai ascultand marturiile lor, citind memoriile publicate si pozitiile oficiale, reunind destinele fiecaruia in parte, credinciosi, calugari, calugarite, preoti, ierarhi, fiecare cu contributia concreta adusa la viata Bisericii noastre, putem avea astazi constiinta fidelitatii fata de unitatea tuturor crestinilor poruncita de Domnul si marturisita cu tarie si eroism in vremuri de restriste. Calea chemarii, hirotonirea in clandestinitate, amanunte privind relatiile cu frati din Biserica sora, reactiile si persecutiile sistemului, marturiile vii din perioada catacombelor relatate cu modestie si obiectivitate, toate acestea ii garanteaza respectul si admiratia noastra.

 

Am inteles "ravna slujirii in casa Domnului", seriozitatea cu care Parintele a preluat conducerea Seminarului din Blaj, modul in care exersarea acestei misiuni a impus impartasirea acelorasi conditii de viata si munca concreta alaturi de seminaristi, numeroase promotii de absolventi fiind formate sub calauzirea Domniei sale. Numele parintelui Mitrofan este inscris in istoria invatamantului greco-catolic marcand cea mai dificila perioada din epoca post-decembrista - reinfiintarea si organizarea institutiilor de invatamant. Numai bunul Dumnezeu cunoaste bucuriile si deziluziile, osteneala si devotamentul servitorului Sau, personal il asigur pe Parintele Mitrofan de stima mea si de recunoasterea efortului depus, asigurandu-l ca tot ce a intreprins a marcat in mod pozitiv o etapa importanta si dificila din viata Bisericii noastre. Evolutia ulterioara, schimbarile organizatorice, preluarea stafetei de catre succesorii Domniei sale, toate acestea au fost posibile si s-au cladit pe importanta munca a deschizatorilor de drumuri…

 

Tot in spiritul reinnoirii trebuie considerata si activitatea de teolog a parintelui Ioan Mitrofan. Biserica Romana Unita a trait cu eroism "teologia unitatii", insa perioada clandestinitatii a insemnat pentru Biserica Catolica aflata in libertate o perioada de profunde transformari si de deschidere a gandirii teologice spre diferitele metodologii si posibilitati de abordare legitimate de traditii patristice sau de curente filosofice dezvoltate de gandirea Epocii Moderne. Teologia greco-catolica se caracterizeaza prin originalitatea cu care a gasit argumentarea unitatii si a compatibilitatii dintre gandirea greco-bizantina si cea latina pe baza traditiei patristice, a spiritualitații rasaritene, a experientei pluralismului confesional specific Transilvaniei.

 

In anul 1948 intra in catacombe, alaturi de Biserica, si teologia universitara greco-catolica; teologia greco-catolica se confruntata in momentul iesirii la lumina cu exigentele pastrarii continuitatii fata de gandirea inaintasilor dar si cu necesitatea dezvoltarii legitime in spiritul Conciliului Ecumenic Vatican II. Titlul de Doctor in teologie morala a Universitatii Pontificale Urbaniana din Roma (1995) obtinut de parintele Mitrofan este rezultatul efortului permanent al teologului dedicat studiului si explorarii universului gandirii filosofico-teologice actuale. In contextul cercetarii teologice, publicatiile parintelui Mitrofan si traducerile editate sunt o reala contributie la dezvoltarea gandirii teologice greco-catolice, oferind studentilor si teologilor un pretios sprijin si instrument de lucru.

 

Insa o schita de portret nu ar putea fi relevanta daca nu as surprinde eruditia si talentul oratoric al conferentiarului si predicatorului Ioan Mitrofan. Predicile Parintelui sunt adevarate lectii de viata spirituala bazate pe exemple din viata cotidiana si restituirea, cu finete, delicatete si uneori cu o subtila ironie, a unor momente din istoria recenta a Bisericii. In ceea ce priveste prelegerile Parintelui, acestea au fost intotdeauna bazate pe o solida bibliografie si pe o sinteza originala, rezultatul unor profunde cercetari asupra temei respective.

 

Am admirat sinceritatea cu care Domnia sa a editat "Caietele Ioan Miclea", modul in care a stiut sa scoata la lumina adevarul istoric, fara retusuri, fara un fals partizanat, in spiritul asumarii trecutului Bisericii noastre in complexa dimensiune a contributiilor la faurirea Istoriei dar si a lipsurilor care au insotit-o de-a lungul timpurilor... de aici si invitatia implicita de a nu repeta greselile trecutului si de a prelua valorile care ne-au fost lasate de inaintasii nostri. Perfectiunea nu o intalnim pe acest pamant, insa suntem chemati sa tindem spre perfectiune si sa ne dedicam viata valorilor care sunt mai presus de aparentele lumii trecatoare, intelegand ca sfintenia se manifesta in imperfectiunile si slabiciunile oamenilor si a institutiilor omenesti.

 

Am apreciat si spiritul dreptatii manifestat de parintele Ioan Mitrofan ori de cate ori am avut onoarea sa lucram impreuna in comisii de corectare a examenelor sau de sustinere a lucrarilor de licenta si master. Minutiozitatea cu care s-a aplecat asupra fiecarei lucrari in parte, obiectivitatea si seriozitatea cu care a evaluat fiecare absolvent, privirea competenta asupra fiecarei redactari si observatiile pertinente, evaluarea facuta intr-un spirit parintesc dar si a dreptatii care pretinde impartialitate si corectitudine, toate acestea reveleaza calitatile profesionale ale profesorului si omului care isi urmeaza cu devotament vocatia de preot si dascal.

 

Orice schita de portret se opreste asupra principalelor trasaturi caracteristice, aceste cateva linii de contur sugerate nu pot sa descrie decat perspectiva unui mai tanar coleg care ii recunoaste meritele si priveste cu respect spre omul, formatorul si parintele Ioan Mitrofan. Un tablou complet poate fi realizat numai reunind marturiile acelora care l-au cunoscut pe parintele Nelu in diferitele momente din viata sa si ii recunosc bogata activitate dedicata slujirii valorilor omenesti si vocatiei preotesti.

 

Acum, cand incepe o noua etapa din viata Domniei sale, doresc sa-l asigur pe Parintele Ioan Mitrofan de stima, respectul si pretuirea mea, asigurandu-l ca activitatea asidua de deschizator de drumuri si osteneala sa au adus si vor aduce roade pentru invatamantul greco-catolic romanesc.

 

Si daca oamenii nu pot sa-i ofere decat un modest omagiu, sunt sigur ca bunul Dumnezeu, Stapanul tuturor lucrurilor, va completa prin haruri, sanatate si binecuvantari tot ceea ce ii este Domniei sale de folos. Dumnezeu sa va rasplateasca parinte Nelu si sa ne insotiti si in viitor cu sfaturile, experienta si rugaciunile Dumneavoastra!

Iunie 2014